fișa 002 / 106 · inv. 1776/1776

Theodor Aman

1831 – 1891

n. 20 martie 1831, Câmpulung Muscel
d. 19 august 1891, București

pictor, gravor, întemeietor de școală

Theodor Aman, Autoportret, 1875
Autoportret, 1875 · ulei pe lemn, 20 × 13,5 cm
MNAR, inv. 1776/1776 · semnat și datat sus dreapta, cu roșu: „Th. Aman 1875”

Tabloul

Autoportretul e pictat în 1875, la 43–44 de ani, cu 16 ani înainte de moarte, pe când conduce de unsprezece ani școala pe care a întemeiat-o. E o pictură mică, ulei pe lemn, de 20 pe 13,5 centimetri, semnată și datată cu roșu, sus, în dreapta. Ne privește drept în ochi.

Viața

Se naște la 20 martie 1831, la Câmpulung Muscel. Învață desenul la Craiova, în 1848–1849, cu Constantin Lecca și Carol Walenstein.

Crez Pașoptist În 1848 e membru al „Clubului Revoluționarilor” din Craiova. Între 1850 și 1854 lucrează la Paris, în atelierele lui Michel Martin Drolling și François-Édouard Picot; expune cu succes la Salonul Oficial și îi frecventează pe revoluționarii români de la 1848, aflați în exil.

Politic / carieră În funcție În 1859 începe demersurile pentru o școală de artă. La 5 octombrie 1864 întemeiază, alături de Gheorghe Tattarescu, Școala Națională de Arte Frumoase din București, pe care o conduce, împreună cu Pinacoteca, până la moarte.

Politic / carieră Profesor Predă el însuși la școala pe care o conduce: dicționarul îl numește „admirabil pedagog”. Studiază cu el Oscar Obedeanu și Nicolae Vermont, primul student evreu al școlii; prin școala lui trec Ion Andreescu și Ipolit Strâmbu.

Politic / carieră Decorat Călătorește la Roma, Veneția, Milano, Constantinopol și în Crimeea, ca să se documenteze pentru tablourile istorice, între ele „Bătălia de la Alma”. La Constantinopol, sultanul îi admiră panorama „Bătălia de la Oltenița” și îi oferă douăzeci de mii de lei și decorația Medjidia.

Pictează istorie, portret și scenă de gen, dar face și frescă, gravură pe metal, sculptură și chiar planurile propriei case. Casa-atelier din strada Clementei, ridicată în 1868–1869 în stil pompeian, devine loc de întâlnire al protipendadei bucureștene. Aman cântă el însuși la violoncel.

Renume Faimos După moartea lui, soția sa, Ana, îi organizează expoziții și obține, la Minister și la Casa Regală, împlinirea ultimei lui dorințe: din 1904, casa devine Muzeul Theodor Aman. Lucrările lui sunt în MNAR și în muzeele din Cluj-Napoca, Sibiu, Craiova, Iași, Timișoara, Oradea și Galați. Articolul despre el există pe Wikipedia în 23 de limbi.

Deși a întemeiat învățământul artistic al capitalei, Aman nu a creat o școală și nu a avut epigoni. Dicționarul îl numește o figură singulară, de factură renascentistă prin multiplele lui pasiuni: „prin excelență, artistul epocii sale”.

Repere

Expoziții personale

  • 1876 București, în Casa Theodor Aman
  • 1883 București, Sala Stavropoleos, retrospectivă
  • 1889 București, Sala Stavropoleos, retrospectivă
  • 1892–95 expoziții postume, organizate de Ana Aman
  • 1971 Craiova; din nou în 1973
  • 1991 București
  • 1993 „Theodor Aman – gravor”, MNAR
  • 2011 180 de ani de la naștere, Biblioteca Academiei

Distincții și titluri

  • 1868 Medalia de onoare, Expoziția Artiștilor în viață
  • 1882 Medalia cl. I, Expoziția Artiștilor în viață

De grup: Salonul Oficial, Paris, 1853, 1856, 1857 · Expozițiile Universale, Paris 1855, Viena 1873 · Expoziția Artiștilor în viață, 1865–1882

Ceasul vieții

  1. zori 1848 Clubul Revoluționarilor
  2. zori 1850 Paris
  3. amiază 1864 Școala de Arte Frumoase
  4. amiază 1869 casa-atelier
  5. amiază 1875 acest autoportret

Legături cu alți autori din colecție

Surse

  1. Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. I (A–L), Editura ACS, 2019, pp. 36–38
  2. MNAR, fișa inv. 1776/1776: ulei pe lemn, 0,200 × 0,135 m, semnat și datat „Th. Aman 1875”
  3. ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Aman · versiunile lingvistice ale articolului
  4. ro.wikipedia.org: Gheorghe_Tattarescu · Nicolae_Vermont · Horațiu_Dimitriu · Ion_Andreescu

Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.