fișa 046 / 106 · inv. 6009/6009

Rodica Maniu

1890 – 1958

n. 11 martie 1890, București
d. 14 mai 1958, București

pictoriță, graficiană

Rodica Maniu, Autoportret, 1925–1930
Autoportret, 1925–1930 · ulei pe carton, 60 × 43,5 cm
MNAR, inv. 6009/6009 · semnat dreapta jos, cu negru: „R. Maniu”

Tabloul

Ceasul vieții Amiază Autoportretul e pictat între 1925 și 1930, la 35–40 de ani, cu aproape trei decenii înainte de moarte: la amiaza vieții. Sunt anii în care expune la Paris, la Jeu de Paume (1925), și ia Marele Premiu la Barcelona (1929). Se pictează cu turbanul pe cap, cu paleta și pensula în mână, și ne privește.

Viața

Se naște la 11 martie 1890, la București. Între 1905 și 1908 învață pictura în atelierul lui Nicolae Vermont, la care o recomandă Nicolae Grigorescu, la cererea familiei. Urmează la Paris Academia Julian și La Grande Chaumière (1908–1910), cu Lucien Simon, Charles Cottet și Émile René Ménard, apoi, în 1913–1914, lucrează la München cu Leo Putz.

Debutează în 1910 deodată la Salonul Independenților din Paris și la Tinerimea artistică din București. Călătorește în Germania, Franța, Olanda, Italia, Siria și Palestina, iar după fiecare drum se odihnește pictând la Balcic. Practică uleiul, acuarela și grafica; dicționarul o numește o portretistă excepțională. Desenează pentru „Cronica”, „Flacăra”, „Gândirea”, „Rampa” și „Albina”.

E soția pictorului Samuel Mützner; ies împreună să picteze în natură la Șopârlița și tratează uneori același subiect. Ca și Pavel Codiță, frecventează casa lui Apostol Apostolide.

Peste hotare ia Marele Premiu la Barcelona (1929) și medalia de aur la Paris (1937) și la New York (1937, 1939). Expune la Bienala de la Veneția în 1924, 1942 și 1954.

Politic / carieră Decorat În 1941 primește Meritul Cultural în grad de cavaler clasa a II-a, iar în 1956, sub regimul comunist, Medalia Muncii și Ordinul Muncii clasa a III-a. Moare la București, la 14 mai 1958.

Renume Cunoscut Lucrările ei sunt în MNAR, la Muzeul Municipiului București, Peleș, Cotroceni, Zambaccian și în muzeele din Cluj-Napoca, Oradea, Craiova, Iași, Bacău, Ploiești, Târgu Mureș și Constanța. Are retrospective la Caracal (1959) și București (2007), iar în 2026 Muzeul Cotroceni îi dedică o expoziție de acuarele, cu catalog. Numele îi rămâne totuși adesea legat de cel al soțului.

Repere

Expoziții personale

  • 1911 București, cu Nicolae Vermont
  • 1918 București; apoi 1921
  • 1922 București, cu Olga Brateș și Elena Popea
  • 1925 București; aproape anual până în 1948
  • 1959 Caracal, retrospectivă postumă
  • 2007 București, retrospectivă
  • 2026 „Rodica Maniu: Acuarela”, Muzeul Cotroceni

Distincții și titluri

  • 1929 Marele Premiu, Barcelona
  • 1937 medalia de aur, Paris
  • 1937 medalia de aur, New York; din nou în 1939
  • 1941 Meritul Cultural, cavaler cl. II
  • 1956 Medalia Muncii; Ordinul Muncii cl. III

De grup: Tinerimea artistică 1910–1947 · Salonul Oficial 1911–1947 · Salon de la Société Nationale, Paris 1913–1921 · Veneția 1924, 1942, 1954

Ceasul vieții

  1. copilărie 1905 la Nicolae Vermont
  2. zori 1908 Paris
  3. zori 1913 München, la Leo Putz
  4. amiază 1925–1930 acest autoportret
  5. amiază 1929 Marele Premiu, Barcelona
  6. amurg 1941 Meritul Cultural

Legături cu alți autori din colecție

Surse

  1. Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. II (M–Z), Editura ACS, 2019, pp. 17–18
  2. MNAR, fișa inv. 6009/6009: Autoportret, [1925–1930], ulei pe carton, 0,600 × 0,435 m, semnat „R. Maniu”
  3. ro.wikipedia.org: Rodica_Maniu · Samuel_Mützner · Apostol_Apostolide
  4. M. Pelin, „Deceniul prăbușirilor (1940–1950)” · cotidianul.ro: „Rodica Maniu, o pictoriță autentică”
  5. zilesinopti.ro: „Rodica Maniu: Acuarela”, Muzeul Național Cotroceni, 2026

Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.