Ion Negulici

Viața

Se naște în 1812, la Câmpulung Muscel, fiu de preot, și crește printre fresce, icoane și cărți cu gravuri. Învață la școala de pictură de la biserica Marina; Scarlat Rosetti îl descoperă și îl trimite la București, la școala Sf. Sava. Între 1830 și 1833 lucrează la Iași, în atelierul lui Nicolo Livaditti, și se împrietenește cu Vasile Alecsandri și Alexandru Ioan Cuza.

În 1833 pleacă la Paris și intră, în 1834, în atelierul lui Léon Cogniet. În 1840 obține, prin Petrache Poenaru, o bursă aprobată de domnitorul Alexandru Ghica; lucrează la Paris cu Michel Martin Drolling (1841–1842), apoi învață litografia la Viena.

Acasă face portretele camarazilor de idei: Dimitrie Brătianu, Golescu-Albu, Christian Tell, Cezar Bolliac. Conduce „Curierul Român” al lui Heliade-Rădulescu (1845–1846) și „Curierul de Ambe Sexe” (1846). Cu „Întoarcerea țăranilor de la câmp”, premiat la Paris și pierdut, aduce primul tema țărănească în pictura românească.

Politic / carieră Profesor În 1847–1848 e profesor de desen la colegiul Sf. Sava din București.

Crez Pașoptist În 1848 e membru al societății revoluționare „Frăția”, tipărește manifeste și face muncă de organizare. Pictează portretele conducătorilor revoluției: Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, D. C. Aricescu.

Politic / carieră În funcție Guvernul provizoriu îl numește prefect al județului Prahova.

Persecuție Exilat După înăbușirea revoluției e exilat la Brusa. Bolnav de tuberculoză încă din 1830, se stinge la 5 aprilie 1851, la Constantinopol, la 39 de ani, și e înmormântat în cartierul Pera, lângă prietenul său, pictorul Barbu Iscovescu. În exil lucrează mai ales acuarele, litografii și desene.

Renume Cunoscut Nu are o monografie proprie, dar e tratat în „Trei pictori de la 1848” de Dan Grigorescu (1967). Lucrările lui sunt în MNAR, la Muzeul Municipiului București, la Cabinetul de Stampe al Academiei și în muzeele din Iași, Bacău și Ploiești. La Câmpulung, o școală de pictură îi poartă numele de peste cincizeci de ani.