Mișu Popp

Viața

Se naște la 19 martie 1827, la Brașov. Învață meseria lângă tatăl său, Ioan Popp Moldovan de Galați, și lângă fratele mai mare, Nicolae, pe schelele bisericilor pe care le pictează ei. Urmează Academia de Artă „Sfânta Ana” din Viena (1845–1848), cu Karl Gsellhofer și Anton Petter; muzeele vieneze îi sunt a doua școală.

Crez Pașoptist Întors acasă în 1848, se aprinde de idealurile pașoptiste și devine unul dintre conducătorii revoluționari din Ardeal.

Războiul Combatant Format la Școala Militară Grănicerească, se alătură centuriilor românești și luptă la apărarea Brașovului, în Munții Perșani.

Persecuție Exilat Din cauza implicării politice de la Brașov e silit să se refugieze dincolo de Carpați, în Țara Românească.

Persecuție Închis Nici acolo nu scapă: în 1849 e arestat la Ploiești, sub acuzația de propagandă revoluționară.

Constantin Lecca îl îndrumă spre pictura religioasă. Din 1850 lucrează împreună cincisprezece ani, cu un atelier comun la București: pictează bisericile Curtea Veche (1852), Sf. Ecaterina (1853), Sf. Gheorghe Nou, Radu-Vodă (1863) și Sf. Nicolae din Câmpulung (1864). Singur, pictează biserica domnească din Târgu Jiu (1856) și mai multe biserici din Gorj.

Politic / carieră Profesor Pe la 1865 se retrage la Brașov, unde pictează portrete ale notabilităților, dar și ale oamenilor simpli, și zugrăvește bisericile din împrejurimi. Din 1890 e, timp de doi ani, profesor de desen la Liceul Român din Brașov.

Renume Cunoscut Moare la Brașov, la 6 martie 1892. E socotit, alături de Lecca, unul dintre cei mai de seamă pictori bisericești transilvăneni ai secolului al XIX-lea, iar portretele lui Biedermeier îl așază printre „primitivii” picturii românești. Muzeul Brukenthal i-a dedicat o monografie în 2007; lucrările lui sunt în MNAR și în zece muzee din țară.