fișa 101 / 106 · inv. 108.252
Ion Vlasiu
1908 – 1997
n. 6 mai 1908, Lechința, Mureș
d. 19 decembrie 1997, București
sculptor, pictor, scriitor
MNAR, inv. 108.252
Tabloul
Ceasul vieții Amurg Tabloul e nedatat și se numește „Clepsidră”. Bărbatul cu părul alb, pictat cu o factură foarte liberă, are vreo 65–85 de ani: pânza e, probabil, din ultimele două decenii ale vieții, la amurg. Sculptorul pictează sistematic abia de pe la 1940. Privirea ocolește privitorul.
Viața
Se naște la 6 mai 1908, la Lechința, în Mureș. Învață la Școala de Arte și Meserii din Târgu Mureș (1921–1926), apoi la Școala de Arte Frumoase din Cluj (1927–1931), cu Romul Ladea, Alexandru Popp și Catul Bogdan; nu o absolvă, neavând bani de taxe. La prima expoziție personală, la 24 de ani, poartă încălțările bunicii, cărora le rupsese tocurile cu cleștele.
În 1933 scoate la Cluj, cu un grup de nonconformiști, unicul număr al revistei de avangardă „Herald”, unde semnează Saul Pelaghia. În 1936 cercetează Țara Oașului în echipa lui Dimitrie Gusti: arta țărănească devine program pentru sculptura și pictura lui. Romanul autobiografic „Am plecat din sat” primește premiul Adamachi al Academiei Române.
Politic / carieră Profesor Predă la Școala de Arte Frumoase din Timișoara din 1938 până în 1940, când se mută la București.
Politic / carieră În funcție Între 1943 și 1946 e inspector al artelor pentru Transilvania. Din 1943 lucrează în marmură de Rușchița.
Persecuție Înlăturat din funcție În ianuarie 1945 numele lui apare pe prima listă de epurare a Sindicatului Artelor Frumoase, făcută pentru „epurarea elementelor fasciste”, printre artiștii epurați și anchetați; nu e printre cei absolviți în 1947.
Persecuție Urmărit Securitatea îl urmărește din 1955; în 1958 îi deschide un dosar de urmărire informativă pentru „diversiune în sectorul ideologic”.
Politic / carieră Acomodant E membru fondator al Uniunii Artiștilor Plastici și al Uniunii Scriitorilor și conduce revista „Arta” a UAP în anii ’60. Face monumente publice: „Horia, Cloșca și Crișan” la Cluj, „Monumentul Gloriei” la Blaj, „Aurel Vlaicu” la Târgu Mureș.
Politic / carieră Decorat Devine Artist emerit în 1964 și primește Ordinul Muncii clasa a II-a în 1983. În 1993 Universitatea din Cluj îl face Doctor Honoris Causa.
Renume Cunoscut Expune la Bienala de la Veneția în 1967, 1972 și 1976 și are retrospective la București, Varșovia și Atena. Galeria Ion Vlasiu, din donația lui, funcționează între 1980 și 2010 la Biblioteca Teleki din Târgu Mureș.
Repere
Expoziții personale
- 1932 Târgu Mureș, Cluj, prima personală
- 1938 Paris
- 1957 București, Timișoara
- 1967 București, retrospectivă
- 1977 Varșovia, retrospectivă
- 1979 Atena, retrospectivă
- 1984 București, retrospectivă
Distincții și titluri
- 1939 premiul expoziției ASTRA, Cluj
- 1942 premiul Anastase Simu
- 1964 Artist emerit
- 1983 Ordinul Muncii cl. II
- 1993 Doctor Honoris Causa, Cluj
De grup: Salonul Oficial 1936, 1942–1947 · Salon des Tuileries, Paris 1938 · Bienala de la Veneția 1967, 1972, 1976
Ceasul vieții
- zori 1933 „Herald”
- zori 1938 profesor, Timișoara
- zori 1943 inspector al artelor
- amiază 1958 dosar de urmărire
- amurg ~1973–1993 acest autoportret
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. II (M–Z), Editura ACS, 2019, pp. 619–620
- MNAR, legenda inv. 108.252
- ro.wikipedia.org: Ion_Vlasiu · Sindicatul_Artelor_Frumoase · Artist_emerit_(România)
- M. Predescu, „Uniunea artiștilor plastici 1954–1963”, Studia Politica XVII/3, 2017
- metacult.ro: fișa Ion Vlasiu (id 796)
Textul gri: fapte cu o singură sursă.
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.