Alexandru Romano

Viața

Se naște în 1887, la Bârlad, într-o familie săracă. Tatăl lui, Grigore Romano, pictor de biserici, îl îndrumă spre Școala de Belle-Arte din București, unde îl are profesor pe George Demetrescu Mirea.

Expune la Expoziția Oficială în 1909, 1910 și 1911, și împreună cu Horia Boambă și Oscar Han. Între 1913 și 1915 studiază în Italia; soția lui, Amelia, îl însoțește la Florența, ca studentă. La Salonul Oficial din 1914 expune „Ulise ucigând pretendenții Penelopei”, o pânză de 400 × 600 cm.

E un foarte bun portretist și pictează compoziții idilice; un timp e pictorul Palatului Regal. La expoziția deschisă la 31 martie 1916 vinde tot, iar printre cumpărători e Regina Maria. „Se umpluse de bani, devenise om”, își amintea un coleg.

Războiul Pictor de front În 1916 e mobilizat, împreună cu sculptorul Ion Jalea, pe lângă Marele Cartier General al Armatei. Moare în septembrie, la București, ucis de schijele unui obuz. Regina Maria notează în jurnalul de război: „Romano, pictorul care era cu el la Cartierul General… a fost printre victimele de ieri… l-a găsit la morgă!”

Renume Obscur În 1920 fiul lui, Romeo, e declarat orfan. Postum, lucrările lui sunt incluse în Expoziția retrospectivă a artiștilor români din ultimii 50 de ani (1927). Sunt în MNAR și la Muzeul de Artă din Ploiești, dar la un veac de la moartea lui nu există nicio monografie despre el.