fișa 083 / 106 · inv. 3362/3362
Jean Alexandru Steriadi
1880 – 1956
n. 29 octombrie 1880, București
d. 23 noiembrie 1956, București
pictor, gravor, profesor, director de muzeu
MNAR, inv. 3362/3362 · semnat și datat dreapta jos, cu negru: „J. Al. Steriadi (1)935”
Tabloul
Ceasul vieții Amiază Pictat în 1935, la 54–55 de ani, cu 21 de ani înainte de moarte: la capătul amiezii vieții. L-a semnat și datat cu negru, în dreapta jos. De douăzeci de ani conduce Muzeul Kalinderu, iar peste trei ani va fi numit profesor la Academia de Arte Frumoase din București. Ne privește drept în ochi.
Viața
Se naște la 29 octombrie 1880, la București. Studiază la Școala Națională de Arte Frumoase (1897–1901) cu G. D. Mirea, Ion Georgescu și Eugeniu Voinescu, apoi la München, la Academia Regală Bavareză, cu Wilhelm von Dietz, urmând în paralel o școală particulară de gravură. Între 1903 și 1906 e la Académie Julian, în atelierul lui Jean-Paul Laurens, unde îi are colegi pe Camil Ressu și Ion Theodorescu-Sion.
Pictează portrete de oameni simpli, compoziții cu teme sociale și peisaje, mai ales dobrogene, la Mangalia și Balcic. În 1913 ia medalia clasa a II-a la Expoziția internațională de la München pentru „Hamali în portul Brăila”. În 1916 înființează societatea Graphica, pentru răspândirea gravurii; în 1921 e cofondator, cu Gheorghe Petrașcu, al Academiei libere de pictură, iar în 1937 al Asociației „Arta”, cu Petrașcu și Iosif Iser.
Politic / carieră În funcție Conduce Muzeul Theodor Aman (1909–1915), chiar casa-atelier a pictorului, apoi Muzeul Kalinderu (1915–1949). E rector al Academiei de Arte Frumoase din București între 1944 și 1949, membru al Comisiei pentru achiziții și comenzi de artă ale statului (1941–1946) și, din 1945, expert oficial pentru lucrările de artă ale statului.
Politic / carieră Acomodant În Bucureștii ocupați de germani, între 1916 și 1918, rămâne la conducerea Muzeului Kalinderu: predă autorităților germane inventare detaliate ale lucrărilor evacuate și alege, cu G. D. Mirea și sub autoritatea lui Heinz Braune, lucrările pentru expozițiile din oraș. Cere eliberarea din lagăr a paznicului de muzeu Niță Călinescu.
Politic / carieră Profesor Între 1938 și 1949 e profesor la Academia de Arte Frumoase din București, viitorul Institut de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. Wanda Sachelarie-Vladimirescu studiază în clasa lui.
Politic / carieră Decorat Primește ordinele Coroana României și Steaua României (1923), Premiul național de pictură (1930) și premiul Academiei Române (1938). După război, regimul îl răsplătește: membru de onoare al Academiei Române (1948), Premiul de stat (1952), titlul de Artist al poporului și Ordinul Muncii clasa I (1954).
Renume Cunoscut Ia marele premiu la Barcelona (1929) și expune la Bienala de la Veneția în 1924, 1940, 1942 și 1954. În 1953, la 50 de ani de activitate, MNAR îi organizează o retrospectivă; moare la 23 noiembrie 1956, la București. Muzeul îl expune din nou în 1975; lucrările lui sunt în MNAR și în muzeele din Cluj-Napoca, Sibiu, Craiova, Constanța, Iași și Galați.
Repere
Expoziții personale
- 1906 București; apoi 1909, 1919, 1921, 1933
- 1953 MNAR, retrospectivă la 50 de ani de activitate
- 1954 București, Herăstrău
- 1975 MNAR
Distincții și titluri
- 1913 medalia cl. a II-a, München
- 1923 Coroana României, Steaua României
- 1929 marele premiu, Barcelona
- 1930 Premiul național de pictură
- 1948 membru de onoare al Academiei Române
- 1952 Premiul de stat
- 1954 Artist al poporului; Ordinul Muncii cl. I
De grup: Salon d’Automne 1903, 1904 · Tinerimea Artistică 1903–1928 · Salonul Oficial 1924–1940 · Arta română 1922–1953 · Veneția 1924, 1940, 1942, 1954
Ceasul vieții
- zori 1903 Paris, Académie Julian
- zori 1915 Muzeul Kalinderu
- amiază 1935 acest autoportret
- amurg 1938 profesor
- amurg 1944 rector
Legături cu alți autori din colecție
- 051–054 George Demetrescu Mirea profesorul lui; aleg împreună expozițiile, 1917–1918
- 066 Gheorghe Petrașcu cofondatori: Academia liberă 1921, „Arta” 1937
- 077 Wanda Sachelarie-Vladimirescu studentă în clasa lui
- 074 Camil Ressu colegi la Académie Julian
- 002 Theodor Aman Steriadi conduce Muzeul Aman, 1909–1915
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. II (M–Z), Editura ACS, 2019, pp. 452–453
- MNAR, fișa inv. 3362/3362: ulei pe carton, 0,750 × 0,565 m; semnat și datat „J. Al. Steriadi (1)935”
- ro.wikipedia.org: Jean_Alexandru_Steriadi · Camil_Ressu · Wanda_Sachelarie-Vladimirescu · Artist_al_Poporului_din_România
- A.-S. Ionescu, „Bucureștiul ocupat”, SCIA, 2022
- strazicurenume.ro/jean-steriadi
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.