Gheorghe Ioanid

Viața

Se naște la 11 mai 1838, la Varna, fiul zugravului de biserici Ioan Hagi, și rămâne multă vreme supus otoman. Studiază la Politehnica Regală din Atena și urmează cursuri libere de sculptură și gravură (1856–1860), apoi Școala Națională de Arte Frumoase din București, cu Theodor Aman. Călătorește în Germania, Rusia și Austria în 1861–1862.

În 1862 se stabilește la București, cu atelierul pe Calea Moșilor, unde lucrează cu fiii lui, Pantelimon și Ionel. E elevul preferat al lui Gheorghe Tattarescu, care îl ia la aproape toate bisericile lui; la Sf. Ilie din Craiova, pictată odinioară de Constantin Lecca, ajunge să-i ia maestrului locul în contract. Pictează peste zece biserici în București — Capra, Mătăsari, Schitu Măgureanu, Dobroteasa, Iancu Vechi — și altele în țară, peste patruzeci cu totul, plus o capelă la Grivița, în Bulgaria.

Între 1868 și 1885 zugrăvește cavoul mitropolitului Nifon de la Cernica, iar în 1896 face un portret foarte bun al actorului Matei Millo pentru Teatrul Național. În panoul „Atelierul” (1900), făcut după tabloul cu același nume al lui Aman, se pictează din spate, cu doi elevi și un câine adormit între palete. Cu fiii lui deschide în casa din Calea Șerban Vodă o societate de carte și o casă de citire, „I. L. Caragiale”, care funcționează până în 1907.

Renume Obscur Paralizat în 1906, modelează cu mâna stângă sculpturi și medalioane în plastilină. Moare la București, la 7 ianuarie 1921. George Oprescu socotește că niciunul dintre elevii lui Tattarescu nu s-a ridicat la nivelul maestrului; singurul studiu despre familia Ioanid îl scrie Raoul Sorban, în 1964. Lucrările lui sunt în MNAR, la Muzeul Municipiului București, la Muzeul Teatrului Național și în muzeele din Craiova, Vaslui și Constanța.